Mirare

Nu pot să-mi explic deloc un răspuns al lui D. din seara asta care m-a lăsat mască, pentru care nu am fost pregătită şi pentru care nu-mi asum nici un credit...

Seara ne alintăm peste măsură, de obicei aşteaptă în linişte câteva minute, vede că nu răspund la provocările lui şi inevitabil trece la artileria grea, la care ştie că nu pot rezista.
"Daga meaaa..."
Ochişorii cafenii lucesc galeş în semiîntuneric.
"Daga mea dagă..." plusează.
"Tu eşti felicilea mea"... la care cedez instantaneu şi începem complimentele reciproce.
"Eşti fericit aici cu mine?"
"Da, sunt felicit aici acasă la noi".
...şi încă câteva replici asemănătoare.

"Cine te face pe tine cel mai fericit?"
"Doamne Doamne".

Aici m-am blocat. Pentru că în afară de scurtele rugăciuni clasice şi de vizitele scurte la biserică nu am avut discuţii religioase cu D. Şi nu înţeleg, nu pot să-mi explic defel răspunsul lui. Recunosc că m-aş fi aşteptat la un răspuns gen "Thomas" sau "Paidălelul". Nicidecum la aşa ceva.

"Cum te face Doamne Doamne pe tine fericit?"
"Acolo la biselică este un Doamne Doamne. Si mă face felicit când pune ulei pe flunte"

D. ştie exact cine este nenea popa. Şi nu asta a vrut să spună. Poate... poate ăsta e felul în care Dumnezeu îmi aduce aminte de El. Nici nu putea găsi o metodă mai buna.