Ce vrăji a mai făcut băiatul meu - 9

OK... ştiam că voi ajunge în acest moment. Doar atât că speram să fie oarecum mai îndepărtat în timp. În nici un caz acum. Cel puţin să înveţe şi Mister să spună corect "Rică nu ştia să zică". Auzi domne, câtă precocitate!

Momentele noastre speciale de tandreţe implică pupăcitul burticii piticului şi furatul buricului, pe care îl "aruncăm" de la unul la altul şi îl "inghiţim" reciproc. Dar acum schimbăm rolurile şi-mi oferă el pupici băloşi pe burtă. Într-un moment de respiro al lui, când îşi odihneşte căpşorul cuminte pe burta mea, mi s-a părut un moment propice pentru a iniţia o conversaţie despre adevărurile vieţii. Proastă inspiraţie...

"Ştii, când tu erai miiiic, miiiiic de tot stăteai aici în burtă la mami".
Ochişorii căprui se uită la mine cu uimire, în genul "ce-i,te-ai dilit, mămucă?"

"Daaa, stăteai în burtică la mami, şi când ai crescut destul, am mers la spital şi nenea doctorul a tăiat burtica lui mami şi te-a scos afară". Ok, am exagerat, recunosc... Dar nu puteam ignora adevărul ştiinţific în favoarea basmelor bărzeşti.
Greu de procesat informaţia.

"Am stat aici la tine în bultică?"
"Da".
"Si ai mers la spital?"
"Da".
"Si nenea dotolu a tăiat bultica?"
"Daaa".... incep să ezit, că prea începe să semene toată povestea cu Scufiţa Roşie şi lupul cel viclean.

"Siii... cum am intlat eu în bultică?"

Două convingeri am de atunci:
- că generaţia tânără şi purtătoare de suzete este muuuuuult evoluată faţă de cele anterioare ei;
- că D. nu doarme noaptea atât de adânc pe cât se pare.