Rugăciune

Dupa "Tatăl nostru" de fiecare seara, urmează pomelnicul:
"Doamne, dă sănătate la tata, şi la mama, şi la copilu', şi la bunicu', şi la bunica, şi la Anca, şi la Flavi, şi la Camelia, şi la Nelu, şi la Ali, şi la Tom şi la Jerry."

Ce vrăji a mai făcut băiatul meu - 22

Multe, multe, şi nescriindu-le la timpul lor, uit cred mare parte din vrăjile lui D.

De-a v-aţi ascunselea
E noua lui pasiune. Ne jucăm până vedem roşu-n faţa ochilor. De obicei, mama sau tata "numără", iar el se ascunde, dar nu e o regula absolută. Şi cum conacul familial este extrem de restrâns şi epuizează rapid posibilele ascunzători, tot el întreabă: "Mami, da' spune-mi tu unde să mă ascund...". "Păi... uite aici, ascunde-te după halatul meu de baie!". "Bine! Acum, numără! Caută-mă!" Probabil mă suspectează deja de senilitate, că e convins că eu habar n-am unde s-a ascuns.
Înntr-una din puţinele dăţi când el "numără", mami, ascunsă după un dulap, îl aude:
"Unu, doi, trei, patru, cinci... NU MAI AM DEGETE!"
Şi a trebui să-mi desconspir ascunzătoarea să-i arăt că mai are o mânuţă la purtător.

Analize medicale
Multe, necunoscute, plictisitoare, înfricoşătoare pe alocuri...(mai mult pentru mama, de fapt).
Micuţul meu soldăţel curajos n-a mai avut scos niciodată sânge din venă pentru analize. În timpul procesului de familiarizare cu ceea ce avea să i se întâmple, îi povestesc că, ştii, se face un fel de concurs să vadă tanti doctor care copilaş are sângele mai asemănător cu al lui Spiderman (care este cel mai tare si mai curajos erou din toate timpurile, cu excepţia, poate, a Mamazillei şi a lui Rudy din Ice Age 3).
În timp ce aşteptăm pe coridor să ne vină rândul, îl potolesc cu greu dă se oprească din alergat şi strigat. Singura "ameninţare" cu efect miraculos a fost că, "dacă nu e cuminte", tanti doctor nu îi mai ia şi lui sânge, ci doar celorlalţi copilaşi, şi va pierde concursul.
Ei, am intrat înăuntru, foarte interesat şi cooperant până în momentul în care tanti doctor a pus garoul. La care, se întoarce cu căpşorul către mine şi-mi spune "mami, nu cred că va fi chiar aşa de distractiv"!
N-a fost extrem de distractiv, e drept, dar am câştigat concursul.

Partea a doua
Pe la mijlocul aceleiaşi zile epuizante (pentu mine) mai facem încă un consult. Tanti doctor, în vârstă, foarte spirituală şi iubitoare de copii, îl învârte pe toate părţile, îl măsoară în toate direcţiile, mi-l laudă că e "foarte imaginativ şi inteligent" (ca să nu mai zic eu singură asta) şi, în final, ia ciocănelul să-i testeze reflexele.
"Heei, ce faci cu ăsta? Şi eu am unul acasă, mai mare decât al tău!"
După explicaţiile de rigoare, începe tanti doctor bocănitul, la care piciul:
"Nu mă doare, nu mă doare, c-am mâncat fasole tare"!
Culmea, chiar fasole mâncase. O farfurie plină-ochi.


Sărbători

Moş Nicolae. Curăţat ghetuţe, emoţii, vegheat, închis ochii instantaneu ca nu cumva spiriduşii moşului să îşi facă o impresie greşită. În fine, venit moşul, lăsat cadou, găsit cadou, mâncat cadou (că Moş Nicolae aduce doar dulciuri). După ceva vreme, soseşte naşofinul, care nu scapă absolut nici o ocazie de cadouri. Cu punga de cadou în mână, îşi face introducerea:
"Tu ştii cu cine m-am întâlnit eu afară, în faţa blocului?"
"Cu cine?" întreabă piciul curios.
"Păi ia zi tu... Cine zboară acum pe clădiri şi intră pe geam?"
"SPIDERMAN!!!" sare el, cu ochii strălucind de emoţie.
Am mai zis că e cel mai mare erou, da?

Grădiniţă

M-am temut de această postare. Poate că ăsta e motivul pentru care am amânat-o nepermis de mult. Sau poate că sunt altele, care ţin mai degrabă de răfuiala mea cu lumea. În fine...

D. s-a acomodat admirabil la grădiniţă. Asta aş fi scris până în urmă cu câteva zile, de când plânge cu disperare şi se agaţă cu mânuţele de tăticul salvator. Nu ştiu motivele, poate oboseala, poate s-a întâmplat ceva neelucidat, poate şi-a dat seama că realmente trebuie să meargă în fiecare zi, sau, poate că mai vrea să fie bebeluş şi lumea căsuţei noastre să se învârtească în jurul lui pentru încă puţin, încă câteva zile. Şi cum aş putea atunci să îi reproşez ceva, când eu însămi tânjesc deseori după starea de cocon într-o gogoaşă care să nu cunoască nimic altceva din lumea din afară?

Şi totuşi, D. s-a acomodat admirabil la grădiniţă. Cu limba lui cea peltică s-a făcut plăcut celor trei "frau" drăguţe şi tinerele, care îl provoacă la vorbă să se amuze de pălăvrăgeala lui sâsâită. Şi eu, da, m-am simţit... puţin jignită de uşurinţa cu care a rămas la grădiniţa cea mare şi necunoscută încă din prima zi, de somnul lui neîntrerupt alături de încă douăzeci de sufleţele şi, în special, de telefonul care nu a sunat nici măcar o dată ca să mă cheme să salvez situaţia.

Asta, la început. Pe urmă,...

"Cuum, şi azi mergem la grădi?"
"Daaa, sigur că mergem, grădiniţa este serviciul tău. Aşa cum merge tati la serviciu în fiecare zi, tu mergi la grădi".
"Taatiii..."
"Da".
"Educatoarea ta cum este?"
Păi, puiule, educatoarea lui tati e înaltă, are uniformă şi o cheamă Gheorghe. Asemănarea dintre cele două este că ambele spun poveşti.

"Maamii..." cu un surâs şăgalnic şi ruşinat în colţul guriţei.
"Da".
"Mie aşa-mi place când Frau îmi spune de "puţă"...
??????!!!!!!???????!!!!!!!!!?????????? (toate astea in mintea mea, in timp ce procesez rapid cum pot aborda problema asta spinoasa).
"Care Frau îţi spune ţie de "puţă", puiule?
"Păi toate trei îmi spun".
"Şi... numai ţie îţi spun aşa?"
"Nuuu, la toţi copiii le spun. Să-mi spui şi tu mie de puţă!"
OK, am schimbat cu mari eforturi subiectul, în timp ce mi se învălmăşea în minte firul acţiunilor de urmat, fir ce implica plângeri la inspectorat, audienţe la minister, protecţia copilului şi alte instituţii de resort.
Misterul a fost elucidat când drăguţa de Frau Alexandra ne-a trimis prin e-mail temele săptămânale ale copiilor, unde am regăsit, cu imensă uşurare, următoarea poezie:

Vor den essen, nach den essen
Hände waschen, nicht vergessen!
Immer wiered, nach den essen
Zehne putzen, nicht vergessen!

A auzit el de undeva de "educatoare", dar la noi sunt "frau", aşa că ideea îi este relativ străină.
Ieri a fost la colindat, la primărie, toată grădiniţa plus o droaie de frau.
"Cine v-a adus înapoi la grădiniţă, puiule?"
"ADUCĂTOARELE".
Logic, nu?