Dimineaţa este, de regulă, momentul de hârjoneală prin pat. Atunci îl întreb mereu: "Ai dormit bine?" ca să primesc invariabilul răspuns şoptit la ureche "Daaa". Atunci face D. cam ce vreau eu să facă, îşi spune numele recitat, alintat: "Daaadoş... bolontan.... iuşi", atunci face ca monkey, ca trenul, ca ce vreau eu. Şi tot atunci se cocoaţă pe mine si mă escaladează de multe ori, şi se prăpădeşte de râs cand mama îi "papă mânuţele... şi gâtul... şi urechiuşele".
Într-una din aceste dimineţi paşnice, a descoperit... "bulicul" mamei, i-a dat pupici băloşi şi.... se extaziază în faţa noii descoperiri: "Buuultaaaa"...
"Da, mami, burta", încep eu o discuţie care oricum nu prevedea nimic încurajator. "Cum e burta lui mami?" "Maaneeee"... şi îşi acompaniază vorba cu gestul aferent extrem de expresiv, mânuţele lui arătând, într-un cerc lăbărţat, cât de mare e burta lui mami...
...A doua zi mi-am făcut abonament la sala de sport.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turcoaz
Cum o să scriu despre asta? Greu să-mi găsesc vocea, însă dacă nu o fac acum, n-o mai fac niciodată, și va fi din categoria celor nespuse, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu