Aseară, vreme mizerabilă, să nu scoţi un câine afară. Eu l-am scos pe D. După trântele de rigoare prin toate bălţile posibile, ajungem la un centru de închiriat DVD-uri pentru un antidot al plictiselii unei seri de ianuarie în care nu prea ai ce face. Tipul care le închiria e un roacăr de ăla de prin tinereţile noastre. Cunoaşteţi genul.... blugi, tricou imprimat cu Metallica, o tzâră de blazare pe chip. Şi normal, părul lung până sub umeri. Dadu, săracuţul, nu prea e familiarizat cu genul, printre atâţia adepţi actuali ai curentului emo, house sau rap... şi zău că DVD-istul avea aşa o mină de om scos de la naftalină cu pletele lui total necontemporane. Cum îl vede Dadu, se postează lângă el, ia o poziţie crăcănată şi arată cu degetul înspre el, cu nedisimulată fericire:
"Titiţaaaaaaaaa!!!"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turcoaz
Cum o să scriu despre asta? Greu să-mi găsesc vocea, însă dacă nu o fac acum, n-o mai fac niciodată, și va fi din categoria celor nespuse, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu