Preambul: D: este un mâncău şi un pofticios. Mai puţin câteva zile pe la începutul diversificării, până s-a dumirit dumnealui la ce e bună gura şi câte chestii înteresante poate băga în dînsa, D. mănâncă tot ce prinde. De la carton în sus orice, vorba lui taică-su, şi oricând. Asta spre deliciul străbunicii în special, care are şi ea, în sfârşit un copil de care să fie mulţumită dpdv al mâncatului. Ceea ce, credeţi-mă pe cuvânt, nu e lucru uşor.
Context: Am început noi aşa, lejer, de vreo câteva seri, educaţia religioasă a puiului. Îl încântă în mod deosebit "Îngerelul" pe care i-l spune mama la ureche în aşteptarea laptelui de seară. Contribuţia lui se rezumă deocamdată la completarea frazei "Eu sunt mic, tu fă-mă" cu "Maaaneee, maaaaaneee", dar suntem cu siguranţă pe drumul cel bun.
Aseară a venit momentul diversificării şi din acest punct de vedere şi am trecut la artileria grea. "Tatăl nostru". În timp ce spun rugăciunea, el se uită fix în ochii mei cu o smerenie care îmi aminteşte, în acelaşi timp - scuzaţi alăturarea - de un îngeraş nevinovat şi de ochii motanului încălţat din Shreck. Pioşenia a durat până am ajuns la fraza cu "Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi"... Cum aude tâlharul de papa, uită de cele sfinte şi îşi afişeză pe făţucă un zîmbet radios dintr-un colţ într-altul: "Dddaaaaaaa"... Aşa mai vii de-acasă, nu? Era de acord, vezi Doamne, cu faza cu pâinea, că celelalte nu-i spuneau mare lucru.
Deznodământ: Se amână educaţia religioasă pentru o dată ulterioară, când se opreşte mama din râs şi la D. încetează să-i stea gândul numai la foale.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turcoaz
Cum o să scriu despre asta? Greu să-mi găsesc vocea, însă dacă nu o fac acum, n-o mai fac niciodată, și va fi din categoria celor nespuse, ...
Un comentariu:
băiatul tău e superb, urmăresc seria de aventuri şi îmi place ! aveţi grijă de voi, vă pup!
Trimiteți un comentariu