Etapa mieunatului. Lungă, tracasantă şi de neînţeles. Găseşte motive de mieunat din aproape orice. "DE CE e udă apa?! Eu n-am vrut să fie udăăăăăă....." şi altele la fel de logice.
Şi l-am abordat recent:
"Dragul mamii, de ce plângi tu atât de mult? Uite, vezi, M. nu plânge atâta..." Ok, ştiu că astfel de comparaţii nu se fac, dar am trecut de mult de vremea în care aveam zeci de teorii şi nici un copil. Acum am un copil şi nici o teorie.
"Păi eu am mai multe necazuri decât M".
"Da?? Păi ce necazuri ai tu?"
"Ştii care e cel mai mare necaz al meu?"
"Care, mamă?" îmi tresaltă mie inima.
"CĂ NU AM DECÂT NECAZURI MICI".
Dragul mamii. Să nu treci niciodată de etapa asta.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turcoaz
Cum o să scriu despre asta? Greu să-mi găsesc vocea, însă dacă nu o fac acum, n-o mai fac niciodată, și va fi din categoria celor nespuse, ...
2 comentarii:
Da,
Este minunat puiul tău!
E frumos că notezi totul.
Când băiatul meu cel mare, care acum este tătic, era mic, a fost cu tatăl lui la pâine. De multe ori.
Odată, s-a așezat in pragul magazinului și a inceput să latre. Oamenii erau derutați.
Soțul meu s-a prefăcut că nu-l cunoaște, pentru că, pur și simplu, n-a știut cum să reacționeze..
O zi frumoasă alături de micul tău magician!
Multumesc!
M-am distrat de povestea cu latratul. Si de reactia taticului. Uneori sunt atat de imprevizibili...:)
Trimiteți un comentariu