...sau "Make love, not war"
D. nu are rude la ţară. Aşa cum nici eu nu am avut, de altfel. Scurtele noastre ieşiri la cunoştinţele rurale sunt pline de entuziasm si energie nestăpânită. Purcei, câini, găini - toate sunt mirobolant de frumoase. Cu tot găinaţul aferent. Într-una dintre vizite, D scoate din curtea special amenajată toate găinile, şi pe urmă le bagă înapoi. De muulte ori. Fuge după ele ca un bezmetic, urlă la ele ca într-un film de groază, în timp ce găinile traumatizate se ascund pe unde pot de dezastrul care se apropie pe două picioruşe fremătând de fericire. Şi numai ce îl aud la un moment dat, între două urlete ale lui şi două cotcodacuri disperate:
"Heeeeei... cocoşiţi-vă!!!!!!"
D, daca vei citi asta peste mulţi ani, să ştii că mama şi tata nu vorbesc niciodată aşa, că habar n-am de unde ai auzit tu cuvântul ăsta la frageda vârstă de trei ani, că cel mai probabil l-ai inventat pe loc sub impresia momentului.
De apreciat totuşi indemnurile la iubire universală... Că trebuia să spun şi ceva de bine.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turcoaz
Cum o să scriu despre asta? Greu să-mi găsesc vocea, însă dacă nu o fac acum, n-o mai fac niciodată, și va fi din categoria celor nespuse, ...
Un comentariu:
Draga mea,
Copiii sunt foarte inventivi, năstrușnici, dacă le interzici, vor tot repeta, doar să te sâcâie, așa că lasa-l.
O să uite. Il poți corecta fără să simtă.
E minunat că scrii tot !Să-i arăți când va fi mare!
Trimiteți un comentariu