luni, 17 august 2009

Ce vrăji a mai făcut băiatul meu - 8

Somnicul de amiază este de cele mai multe ori o experienţă plăcută. Se culcă relativ rapid, cu suzi, bineînţeles, care-i declanşează un căscat pavlovian. Zic "de cele mai multe ori", pentru că mai sunt şi excepţii. Foarte recent. Nu vrea piciul deloc să capituleze şi să doarmă, indiferent de ce arme scoate mama din arsenal. Într-un final, îl pun în pătuţul lui şi ies din cameră, lăsându-l singur. Spre surprinderea mea, nu mă strigă, sare de câteva ori să testeze arcurile saltelei, după care se apucă de bodogănit de unul singur: "FIL-AL SĂ FIE... OALE UNDE-A PLECAT... FIL-AL SĂ FIE..."

*************************************************************

The Fall of Mr. Ciupi sau Cel ce ridică sabia, de sabie va pieri
Recunosc, uneori - de cam multe ori - nu reuşesc să fiu mama din reclame, mereu calmă, serenă, cu aureola de maică Tereza în jurul capului, zâmbind cu bunăvoinţă şi cu o regală îngăduire şi susţinând principiul conform căruia "murdărirea este bună". De multe ori îmi ies din pepeni şi ridic vocea. Cu una din aceste ocazii, îl certam - nu mai ştiu pentru ce năzbâtie şi piciul îşi ridică degeţelul arătător către mine spunându-mi cu falsă şi studiată îngrijorare: "NU MAI TIGA... CĂ VINE NENEA CIUPI LA TINE". După care zâmbeşte complice, ştrengăreşte, în genul "las că ştim noi că-i numai o gogoaşă"...

*************************************************************

Piticul e om dus la biserică. La propriu. Parcăm călăleta în uşa bisericii de peste drum de casa noastră şi asistăm la slujbe, de care-or fi ele. Îl ascultăm pe nenea popa cum cântă, ne place, aprindem lumânări şi cântăm - uneori - "La multi ani". Că doar de-aia-s lumânări. Ideea e că avem o relaţie amicală cu nenea popa, care bagă copiii-n oală, de obicei sâmbăta la prânz. Facem scandal daca nu primim si noi, acolo, o bucată de pâine. Dacă-i cozonac, cu atât mai bine.
Zilele trecute, tati îl ia pe pici pe călăleta mare şi merg ei doi ca bărbaţii la plimbare, spre bucuria mamei. Intră frumuşel într-un magazin unde, hooopaaa... o călugăriţă. Cu echipamentul complet. N-a mai văzut piciul aşa ceva. Se mişcă rotiţele, gândeşte ce gândeşte şi dă verdictul: TANTI POPA!!!

Niciun comentariu:

Turcoaz

Cum o să scriu despre asta?  Greu să-mi găsesc vocea, însă dacă nu o fac acum, n-o mai fac niciodată, și va fi din categoria celor nespuse, ...