Seara e vremea poveştilor în căsuţa noastră. Cel puţin în teorie. Nu fugim, nu ne maimuţărim, nu ţopăim. Într-un cuvânt, NU NE AGITĂM. Asta în speranţa - uneori deşartă - că îi facilităm copilului un somn liniştit, rapid, uscat şi plăcut (ok, wishful thinking, m-a luat gura pe dinainte). Asta ne repetăm unul altuia - mai mult mama tatei- seara, când lucrurile încep să se precipite dintr-un exces de entuziasm: "Nu-l agita!"
OK. Într-o seară aterizează naşofinii (poveste lungă... don't ask!)pe la 10, la vreme de somn. Şutesc rapid şi pe nevăzute din mâna ei chestia albă cu buline roşii(căreia nici aici nu-mi vine să-i zic "ciocolată" de teamă că mă aude D. şi o vrea)şi o arunc în frigider. El ia mingea de fotbal şi îl provoacă pe D. Driblinguri, fente, figuri. Piciul se ţine cât se ţine după naşofin ca un bondar bâzâitor, se învârte până ameţeşte fără să poată să pună piciorul pe minge. Dar toate au o limită, totuşi.. Se înfurie piciul, se opreşte, se uită la naşofin si izbucneşte: "NU MĂ AGITA!!!"
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turcoaz
Cum o să scriu despre asta? Greu să-mi găsesc vocea, însă dacă nu o fac acum, n-o mai fac niciodată, și va fi din categoria celor nespuse, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu