Am revenit la una dintre primele noastre iubiri, dintr-o altă perspectivă: Peter Pan. Îl citim în fiecare seară, îl spunem "din cap" şi ne uităm şi la desene animate, unde mama musai trebuie să fie prezentă atunci când vine căpitanul Hook. Într-o seară, intrăm în detalii: "Peter Pan le-a spus copiilor că şi ei pot să zboare, dacă se gândesc la ceva care-i face pe ei fericiţi".
Mi s-a părut un bun context să îl intreb: "Tu la ce te-ai gândi, ca să poţi să zbori? Ce te face pe tine fericit?
Răspunsul a venit ca un duş rece:
"Fetiţele!".
Fără nici o ezitare. Sâsâit şi galeş, piticul ştie cu siguranţă ce vrea.
"Şi altceva?" insist, în speranţa obţinerii unui răspuns mai de trei anişori...
"Sunt fericit atunci când mă gândesc la tata meu".
Ce aproape e uneori fericirea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Turcoaz
Cum o să scriu despre asta? Greu să-mi găsesc vocea, însă dacă nu o fac acum, n-o mai fac niciodată, și va fi din categoria celor nespuse, ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu