Itzic

Asta e noul nume al copilului din dotare. Pentru ca nu ii plac, nu apreciaza, nu economiseste ci ADORA banii. Nu stie cat e 10 + 2, dar stie ca daca ai 9 lei, cumperi un Dots de 2,50 lei si mai primesti de la mama 3 lei 50 ai in final 10 lei. Stie sa transforme pe urma cei 10 lei in doi euro si un pic (are un curs favorabil) si sa ii adune la suma pe care o are in portmoneu. Are portmoneu, by the way. Adevarat, de barbati, cu compartiment de bancnote, de monede de 50 de bani si de monede sub 50 de bani. Merge la magazin, scoate tacticos banii, asteapta restul. De fapt, cam asta e tot ce asteapta, RESTUL, BANII, never mind produsul care ramane la vanzatoare. Noroc ca il cunoaste cam toata lumea din magazin. Isi schimba bancnotele in marunti, pe urma maruntii in bancnote, pe urma imi da el o bancnota ca sa-i dau eu alta identica. Ce mai, are omul o pasiune. Totul pe lumea asta are un pret. Vinde tot si negociaza la sange. "Iti dau gormitul daca imi dai cinci lei". "Ies acum din vana daca-mi dai 2 lei". "Iti dau un pupic daca-mi dai un leu" (asta a fost ieftin). Am zis ca vinde tot? A participat la concursul de trotinete si a obtinut premiul intai la categoria 5-8 ani. Felicitari, alea-alea, dar el... "Cati bani primesc premiu?". Nimic, ok, ne consolam cu ideea. Da' medalia, medalia, cat e medalia? Cu cat as putea sa o vand? A primit o bratarica mica de aur la botez. O vindem, clar.. Face cam 200 de lei, imi mai trebuie cateva sute si-mi cumpar o tableta... In situatii de forta majora, e dispus sa-si puna fondul la bataie. Cand ii place mult de tot un al o suta miilea gormit (am niste ganduri foarte speciale pentru cine a avut proasta inspiratie sa-i inventeze) si-l cumpara din banii lui. Sau astazi... venim de la antrenamentul de atletism, care-l epuizeaza, e terminat... "Mami, cu ce mergem acasa?" "Cu maxi-taxi". "Nuu, hai cu taxiul, sa ajungem mai repede". "Pai... e scump taxiul". "Cat?" "Sase-Sapte". "Si maxi-taxi?" "Doi". Pauza cateva secunde. Suspans, luam hotarari de afaceri. "Biine", zice concesiv, "pun si eu 3 lei si mergem cu taxiul". It'a a deal. Mergem in continuare pe jos pana in statia de taxi, dar pustiul e INTR-ADEVAR obosit. Se opreste brusc si zice: "Daca mai fac un pas din locul asta, iti dau numai 2 lei". Ok, ok, cedez si sun la taxi care-l ia fix din locul unde intepenise. Ajungem la destinatie, eu scot 10 lei, ii dau sa plateasca, primesc rest 3 lei. "Uite mami, ai primit deja 3 lei, atunci eu nu-ti mai dau". Scopul acestei postari e sa ii lamureasca pe cei care ar avea eventuale dileme cu privire la ce ar prefera Itzic sa primeasca de ziua lui, sau de Craciun, sau de Pasti, sau de Ziua Unirii, sau de ziua nationala a statului Burkina Faso. .

Ce vrăji a mai făcut băiatul meu - 24

S-a întâmplat demult, demult... hăt, pe la începutul primăverii, când mămuca lui scria mai des, mult mai des.
Eram - şi suntem încă - în era în care învăţăm să împărţim, să fim generoşi, să nu ţinem doar pentru noi, să ne jucăm cu alţi copii frumos. Ei, basme din astea. La ordinea zilei este expresia "să facem schimb".
Suntem la groapa cu nisip în care construim gropi adânci, şi unde ascundem comori ale piraţilor pe care să le găsim apoi entuziasmaţi. N-are răbdare de săpat copilul, mai mult mama mânieşte lopăţica. Lângă noi, cu mult mai multă tragere de inimă, munceşte la acelaşi proiect un băiat care nu vrea să alerge "ca să nu transpire". Transpiră, în schimb, la groapa lui, care e mult mai mare, frumoasă, adâncă, dichisită decât a piciului. Se uită D cu jind, când la gropiţa lui de-un lat de palmă... cand la cea a băiatului de lângă el...
"Auzi", se hotărăşte el într-un final, "nu vrei să facem schimb de gropi"?
...N-a vrut.


Era conflictelor deschise continuă, cu mici pauze. Crizele de personalitate mă fac să mă gândesc cu reală îngrijorare la adolescenţă. Dar, in fine, deocamdată mă lupt cu fiţele, revoltele, sfidările şi obrăzniciile de patru ani.
Uneori cedez, si pentru a nu izbucni prea tare, părăsesc câmpul de luptă ca să ma liniştesc. Aşa am făcut şi atunci, m-am ascuns în baie încercând să-mi potolesc bătăile inimii.
"Maaaami", strigă teroristul din cameră.
Eu nu răspund.
"Maaaaammi", el din nou. "Haide la RECONCILIERE".
Uneori am senzaţia că timpul trece prea repede.

Piticul şi cu "Tatameu" (al lui, adică) merg deseori cu maşina la plimbare. Într-una dintre plimbări, tati apasă prea tare pe acceleraţie şi îl "prinde" radarul. Mai încolo, poliţistul face semn să oprească, tati se supune şi caută actele. Poliţistul se apropie, tati lasă geamul jos, dar n-apucă bine organul să se prezinte, că izbucneşte cu vehemenţă pramatia de pe scaunul din spate:
"Lasă-ne în pace, MĂ, şi du-te de aici! Tu nu ştii că şi tatameu e poliţist?!
Tati, săracul, se pregătea de amendă maximă... Noroc că o fi avut şi poliţistul copil de patru ani...

Martie 2011

Dragul meu,
Sa fii sanatos, să creşti mare şi puternic, să nu uiţi niciodată cât de mult te iubesc.
O fi ea ziua ta astăzi, dar cadoul cel mai mare mi l-ai oferit tu, la fel ca în fiecare zi. M-ai învăţat cât de sus poate urca iubirea, cât de jos poate coborî spaima şi ce drum plin de aventuri este între cele două. Zilnic.
La mulţi ani, iubitul meu drag!