Război

Ceva s-a întâmplat la grădi. Cel mai probabil, s-a plictisit copilul de repetiţiile interminabile pentru serbarea de Crăciun. Dacă înaintea acestei perioade totul era minunat, simplu şi rapid, atunci, treptat, a început să urască ideea de grădi. Întreabă obsesiv în fiecare seara: "Mami, după ce mă trezesc, merg la grădi?" "nuuuu vreaaaau.." Şi îl ţine strâns de picior pe Tatalui, ca nu carecumva să-l lase în aşa loc. E nevoie mereu de multe farmece ale lui Frau şi de multe promisiuni ca să rămână. Plângând, de multe ori. Deşi plânsul durează până dispare tati din raza lui vizuală.
Am mai spus că se cântă mult, da? Ei, în fiecare dimineaţă, piciul cu ochii în lacrimi în anticipaţia despărţirii ma strânge în braţe să-mi dea cotidianul pupic matinal şi cântă a jale:

"Sărută-ţi, copile, părinţii şi fraaaaţii,
Şi-apoi să mergem la războ-o-o-o-oi,
Sărută-ţi, copile, părinţii şi fraaaaţii,
Şi-apoi să mergem la războ-o-o-o-oi!"

Îşi ia apoi armele (bakuganii) şi pleacă resemnat la încă o bătălie...