Raiul din Valea Verde

Nu am locuit niciodata acolo. Şi totuşi, reprezintă un "acasă" mai cu sens decât orice alt loc de pe Pământ.
La Valea Verde lumina cade pieziş, brusc, pe iarbă, copaci şi pietre, printr-o gaură de cer cu legătură directă cu Raiul cel mare. Poate de asta iţi vine să taci acolo, ca într-un templu, cu pioşenie.
La Valea Verde se umblă pe cărări care încep şi se sfârşesc brusc, ca şi cum paşii celor care le străbat nu sunt de aici, ci coboară din nori şi urcă din nou acolo.
La Valea Verde e totul inundat de învălmăşeli ciudate de crengi contorsionate, de vegetaţie cu miros de ceva familiar, parcă de fîn proaspăt cosit, parcă de apă rece ca gheaţa, parcă de mijloc de vară.
La Valea Verde e un loc al instinctelor, un loc unde civilizaţie, progres, lucruri, toate se estompează într-o revenire la bază, la origini, la esenţial. Hăurile verzi, suişurile verticale, pădurile tăcute - liniile neşlefuite, muchiile dealurilor, căpiţele de fân, pietrele. Toate. Şi liniştea, mai ales liniştea.
La Valea Verde, trei puncte fixe trasează un triunghi ce cuprinde în el - şi în valea nemărginită pe care o încadrează - toată povestea lumii. Două case părăsite şi o biserică la mijloc. Aşa începe lumea. De aici s-a inspirat Dumnezeu.
Începând de astăzi, raiul din Valea Verde s-a îmbogăţit cu un înger. Singurul care, dincolo de copilărie, şi-a păstrat aripile neatinse, strînse pe spate, să nu ocupe loc, să nu deranjeze, în ceea ce orbii numeau o cocoaşă.
Şi tot începând de astazi, sufletul meu va schiopăta. Şi doar cei care mai văd încă îngeri vor înţelege.

Ce vrăji a mai făcut băiatul meu - 20

Limbi străine

Inventăm cuvinte, şi ne jucăm cu ele facând abstracţie de orice regulă sintactică, semantică şi, uneori, a bunului simţ. Pentru că cele româneşti le-am epuizat, am trecut la alte limbi mai exotice.
"Mami, ştii cum se spune în limba engleză "biscuiţi"?
"Cum, dragul mamii?" prind eu ocazia de a-mi îmbogăţi orizonturile lingvistice.
"Wrismah!!!"
What?! Mă minunez eu. Şi tăticul, şi mai dihai:
"Cum se spune?! Wrismah?? Ce-i aia? Ia mai spune-odată!" îl provoacă tati pe micul lingvist printre hohote de râs.
Dar puştiul îl expediază scurt:
"Du-te, tati, dă-mi pace, că tu nu ştii engleză!!!"

Ce vrăji a mai făcut băiatul meu - 19

Etapa mieunatului. Lungă, tracasantă şi de neînţeles. Găseşte motive de mieunat din aproape orice. "DE CE e udă apa?! Eu n-am vrut să fie udăăăăăă....." şi altele la fel de logice.
Şi l-am abordat recent:
"Dragul mamii, de ce plângi tu atât de mult? Uite, vezi, M. nu plânge atâta..." Ok, ştiu că astfel de comparaţii nu se fac, dar am trecut de mult de vremea în care aveam zeci de teorii şi nici un copil. Acum am un copil şi nici o teorie.
"Păi eu am mai multe necazuri decât M".
"Da?? Păi ce necazuri ai tu?"
"Ştii care e cel mai mare necaz al meu?"
"Care, mamă?" îmi tresaltă mie inima.
"CĂ NU AM DECÂT NECAZURI MICI".
Dragul mamii. Să nu treci niciodată de etapa asta.