Seara e anotimpul compromisurilor. Şi al tragerilor de timp, interminabile, tracasante, obositoare.
"Mi-e sete".
"Mi-e foame".
"Să dau pupic la tati".
"N-AM DAT PUPIC LA TATI" (minte...)
"Să fac pişu".
"Să fac... you know".
Etc.
Într-o seară eram la etapa cu "you know", singur în baie, pe oliţă. Şi îl aud bombănind de unul singur:
"Oale cum să mai facem să nu ne culcăm....."
luni, 15 februarie 2010
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Turcoaz
Cum o să scriu despre asta? Greu să-mi găsesc vocea, însă dacă nu o fac acum, n-o mai fac niciodată, și va fi din categoria celor nespuse, ...
